Odată cu mine
universul îmbătrânește
versus
universul întinerește
odată cu tine
de ieri
până azi
au trecut ani lumină
de-ntuneric
cum
universu-i apolitic
zbor(i)
cu papucii tociți
de
versuri și bolovani
cu
aripile zdrelite
de
stânci și metafore
cu
vocea goală
târfa-târfelor
murmur(i)
munți și câmpii
sorb(i)
epitete strălimpezi
mă odihnesc/te odihnești
într-o
figură poetică
recitând
amintiri despre viitor
(nu mai spun
nimic
nici eu
nu
mă
cred)
Costel Zăgan
Unii conduc
cu
oala de noapte
în
cap
dirijabilul politic
plutește
prin no(r)i
chiar
din copilărie
PS
politica și prostia
nu se pensionează
însă
niciodată
Costel Zăgan
Citesc Biblia pe întuneric
verset după verset
lumina pătrunde
în
creierul meu
obsedat
de
viața și de moartea
lumii înconjurătoare
tăceri însângerate
ies pe fereastra mea
înroșind străzile
și
parcurile copilăriei
Azi
nu voi mai citi
nicio apocalipsă
Costel Zăgan
EREZIA DE-A FI ULTIMUL OM
Copiii sunt poate ochii prin care Dumnezeu cercetează lumea Co
rinteni 13 cu 13 Nu înaintaţi totuşi Nu-i interzis viitorul nu-i ultima fundă
tură a condiţiei umane Hei Homo Sapiens mă auzi La stânga-mprejur e un
ordin Sigur că-mi amintesc Potopul a fost însă o invitaţie
NU UITA ADAME eu sunt dumnezeul tău cel de toate zilele
Nu doar o prăpastie cicălitoare
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Acest vers e de zăpadă
a-nceput de ieri să cadă
seamănă cu niște fulgi
pe care-n zadar îi smulgi
ningi și tu e foarte bine
ning și eu tăceri de dor
chiar în centrul nopților
ca să vezi ce se întâmplă
dau să zic îmi cade steaua
și pe cap îmi crește neaua
îmi umple pagina toată
Prezentare Poet m-am născut, profesor am devenit. Costel Zăgan Editează biografia Academia Aducerii-Aminte Poet la Poetry A fost Membru-part...
