A DOUA RUGĂCIUNE A MEA

Tată

miluiește

și

poetul

și

poezia

COSTEL ZĂGAN

 

PRIMA RUGĂCIUNE

 Tată

îți zic din fiecare cuvânt

de când deschid ochii

și

până mă pierd

printre

nălucirile nopții

Tată nu mă uita

că nu ma știu cine sunt

și unde mă duc

pașii zilei

și

visele nopții

Tată oprește tăcerea

care mă-nconjoară

ca un lanț

dar

nu opri îngerii

să-mi vorbească

după

netrebnica mea

pricepere

Tată

Tu

ești limita

și

infinitul meu cotidian

rana și leacul

tuturor

cuvintelor și necuvintelor

lumii

taina

și

libertatea

mea

Doamne

COSTEL ZĂGAN

UN POEM DE FOC

 Pe

unele

cuvinte

le-am

înghițit

ca

pe

niște

pastile

de adormit

copilăria

Costel Zăgan, POEME FOC CU FOC

O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian

din cuvinte și din amintire

ninge cum n-a nins de-un an

peste viața noastră cu iubire

Din cuvinte și din amintire

Eminescu se-ntrupează iar

o năravul nostru din nefire

îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar

ninge cum n-a nins de-un an

îngerii dau stelele cu var

ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte și ning tăceri

din posteritate și până ieri

Costel Zăgan, EMINESCIANA, NR.28/2023

 

ION LUCA CARAGIALE

 Eminescu era un poet prea mare pentru țara lui.

Eu, un comediant prea mic pentru tragedia noastră.

 

CRITICILOR MEI

Multe flori sunt, dar puține

Rod în lume o să poarte,

Toate bat la poarta vieții,

Dar se scutur multe moarte.

MIHAI EMINESCU 

O STROFĂ DE ETERNITATE

Eu barbarul din oglindă

eu ca Hanibal la poartă

aștept Roma să mă-nchidă

într-o operă de artă 

COSTEL ZĂGAN