A DOUA RUGĂCIUNE A MEA

Tată

miluiește

și

poetul

și

poezia

COSTEL ZĂGAN

 

PRIMA RUGĂCIUNE

 Tată

îți zic din fiecare cuvânt

de când deschid ochii

și

până mă pierd

printre

nălucirile nopții

Tată nu mă uita

că nu ma știu cine sunt

și unde mă duc

pașii zilei

și

visele nopții

Tată oprește tăcerea

care mă-nconjoară

ca un lanț

dar

nu opri îngerii

să-mi vorbească

după

netrebnica mea

pricepere

Tată

Tu

ești limita

și

infinitul meu cotidian

rana și leacul

tuturor

cuvintelor și necuvintelor

lumii

taina

și

libertatea

mea

Doamne

COSTEL ZĂGAN