A DOUA RUGĂCIUNE A MEA

Tată

miluiește

și

poetul

și

poezia

COSTEL ZĂGAN

 

PRIMA RUGĂCIUNE

 Tată

îți zic din fiecare cuvânt

de când deschid ochii

și

până mă pierd

printre

nălucirile nopții

Tată nu mă uita

că nu ma știu cine sunt

și unde mă duc

pașii zilei

și

visele nopții

Tată oprește tăcerea

care mă-nconjoară

ca un lanț

dar

nu opri îngerii

să-mi vorbească

după

netrebnica mea

pricepere

Tată

Tu

ești limita

și

infinitul meu cotidian

rana și leacul

tuturor

cuvintelor și necuvintelor

lumii

taina

și

libertatea

mea

Doamne

COSTEL ZĂGAN

UN POEM DE FOC

 Pe

unele

cuvinte

le-am

înghițit

ca

pe

niște

pastile

de adormit

copilăria

Costel Zăgan, POEME FOC CU FOC

O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian

din cuvinte și din amintire

ninge cum n-a nins de-un an

peste viața noastră cu iubire

Din cuvinte și din amintire

Eminescu se-ntrupează iar

o năravul nostru din nefire

îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar

ninge cum n-a nins de-un an

îngerii dau stelele cu var

ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte și ning tăceri

din posteritate și până ieri

Costel Zăgan, EMINESCIANA, NR.28/2023

 

ION LUCA CARAGIALE

 Eminescu era un poet prea mare pentru țara lui.

Eu, un comediant prea mic pentru tragedia noastră.

 

CRITICILOR MEI

Multe flori sunt, dar puține

Rod în lume o să poarte,

Toate bat la poarta vieții,

Dar se scutur multe moarte.

MIHAI EMINESCU 

O STROFĂ DE ETERNITATE

Eu barbarul din oglindă

eu ca Hanibal la poartă

aștept Roma să mă-nchidă

într-o operă de artă 

COSTEL ZĂGAN

LIMBA ROMÂNĂ CA IDENTITATE

 *** Românii și-au putut menține identitatea fiindcă și-au prețuit mai mult limba decât viața

                                        IOAN-AUREL POP

*** A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este un act de genocid etnico-cultural

                                      EUGEN COȘERIU

*** Trăiască frumoasa și cumintea limbă românească!

                                      I.L.CARAGIALE

*** Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră!

                                     MIHAI EMINESCU

*** Sunt român, dar mă tratez.

                                   COSTEL ZĂGAN          

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

ATÂT O POVESTE

Dragă Kitty de fapt totul nu-i decât o aparență o iluzie

o poveste pe care Dumnezeu o spune unui copil

războiul nici nu există

nici soldații care ne vânează ca pe-o pradă sălbatică

hai copile trezește-te

te-așteaptă doamna educatoare

cu

cornul și laptele

viața merge înainte

iar mustața lui Hitler e doar un basm mai prost

decât

motanul încălțat

 RĂZBOI INTERIOR

Și

nu

mă

pot

abține

în

fiecare

dimineață

sunt fericit

că-s român

și

nu american

sau

Doamne-ferește

rus

VORBIȚI NAIBII ROMÂNEȘTE

Sacrificată-i limba română

în fiecare clipă Doamne iar

de tâmpiții care au în gură

nu litere ci pietre de hotar

În fiecare clipă Doamne iar

parcă am fi o nație păgână

că ne ducem limba la altar

să o sacrificăm de voie bună

Parcă am fi o nație păgână

iar tâmpiții care au o gură

nu doine înjurături îngână

sacrificată-i Limba Română

Cu fiecare vorbă Doamne vai

făcând naveta între iad și rai

COSTEL ZĂGAN, revista NEGRU PE ALB, NR.2, AUGUST 2018

Antologia ”LIMBA NOASTRĂ, DULCE GRAI”

Ziua Limbii Române

în anul Cenenarului Marii Uniri 

LEAC ÎN DO MAJOR PENTRU VIOARĂ ȘI CAIET A4

 Duce-m-aș iubirea mea

dincolo de orice stea

Să nu dau în veci de tine

să-mi dau inima la câine

Sufletul prin patru zări

să-l despartă țări și mări

Să umblu ca omul beat

astăzi sclav mâine-mpărat

Să nu știu e azi sau mâine

viața să o dau pe-o pâine

Și zbătându-mă ca dracul

poemul să-și afle leacul

COSTEL ZĂGAN, LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020

 

ÎNTRUPARE PE DE ROST

 Domnule

ești nebun

iar

ți-ai dat

sufletul

la

maximum

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005

POESIS NON(-)STOP: MODELUL ABSOLUT

POESIS NON(-)STOP: MODELUL ABSOLUT:  Muzica nu mai ajunge cascada plânsului amar câinele ce urlă-n sânge c-ai murit și n-ai habar  Cascada plânsului amar topește muntele de ghe...

IDEI SUSPECTE: ASTA-I ÎNTREBARE?!

IDEI SUSPECTE: ASTA-I ÎNTREBARE?!: Cine-i Eminescu, pentru mine? Costel Zăgan

Prezentare

Poet m-am născut, profesor am devenit.
Costel Zăgan

Editează biografia

Academia Aducerii-Aminte

Poet la Poetry

A fost Membru-participant la Poets & Writers.

A studiat Limba română -Limba franceză la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iași

Trăieşte în Botoșani

Din Tudor Vladimirescu, Botosani, Romania

Căsătorit

Urmăritori: 216 persoane

Editează detaliile

🌏Călătorii

🎲Jocuri de rol

🏔Căţărare

🏅Fitness

✈️Paraşutism

⚽Fotbal

Vezi tot

Editează hobby-urile

Secţiune evidenţiată

Collection

+ 1

Collection

Collection

Editează secţiunea Evidenţiate

Fotografii

Vezi toate fotografiile

Prieteni

Vezi toţi prietenii

4.847 prieteni

Katy Urucu

Alina Împăratu

Vlăduț Scutelnicu

Cristi Baltag

Carmen Scr

Nicoleta Calancea

Raul Cojocaru

Mariana Andrei

Evenimente din viaţă

Vezi tot

CRUCEA

28 august 2022

Am primit, de la prietenul și consăteanul meu, VIOREL ILIȘOI, VIAȚA LITERARĂ PE BAHLUI, ȘI-AM ÎNCEPUT S-O DEVOREZ (CITESC!): FĂRĂ NICIO MILĂ!

2 iunie 2022

Ştiai?

Vezi toate răspunsurile

7

💭

Când a zâmbit, ultima oară, Dumnezeu? Costel Zăgan

🌅

Între apus şi răsărit, prefer...

📍

Locul în care mă simt cel mai bine este...

📣

Ce aş spune dacă m-aş putea adresa tuturor oamenilor de pe Pământ în acelaşi timp...

📍

Dacă aş putea alege să fiu oriunde altundeva în momentul ăsta, mi-aş dori să fiu...

💭

Când a zâmbit, ultima oară, Dumnezeu? Costel Zăgan

• Confidenţialitate  · 
• Condiţii de utilizare  · 
• Publicitate  · 
• Opţiuni pentru reclame   · 
• Module cookie  · 
• Mai mult
    · 

Meta © 2023

La ce te gândeşti?

Clip video în direct

Foto/video

Eveniment din viaţă

Postări

Filt

Activ

ndesportSoc244i2l6utialu2l1:85ggni133ifaec1ulg15l9ih1m   909  · 

Distribuit pentru: Public

Ceru-i mai aproape ca pământul!

Costel Zăgan

Toate reacTu, Gabriel Dîr

Activ

Activ

ndesportSoc220u2iuut elu2l2985ggai133ifanc1ilg15l9ih1m9m 909  · 

Distribuit pentru: Public

A FI PROFESOR LA ȚARĂ

INTERVIU

23 aprilie 2013 la 23:55

Paul Ungureanu a realizat un interviu cu Costel Zăgan, în Revista Hyperion nr. 2 din 2001,la rubrica "Dialoguri":

Costel Zăgan: A fi profesor la ţară înseamnă să poţi face un pas. Un pas din infern în... prezent!

- Când aţi debutat în învăţământ şi ce lucruri v-au marcat în această frumoasă profesiune de dascăl, ce esta ocolită de mulţi tineri în zilele noastre din cauza unei mici retribuţii?

- Prin urmare, am "debutat" în învăţămînt de... două ori. În 1977, câteva luni, până la plecarea la oaste şi, după lăsarea la vatră, la şcoala din satul natal, unde se învăţau, pe vremea aceea, zece clase.

M-a marcat, în chip deosebit, atmosfera tinerească şi plină de elan. Era cât pe ce să spun: elan revoluţionar! Dar să ştiţi că aşa era. Revoluţia era în mine, în noi,în dorinţa noastră de-a "înşfăca"... munţii, de a-i... răsturna şi de-ai... pune la loc! La locul lor: lângă cer!

- Cum erau copiii, elevii?

- Fiind din aceeaşi localitate cu ei, erau dificili şi... minunaţi! Porneam împreună, să cucerim... Everestul limbii române! Încă mai urcăm!Cu mâinile sufletului "însângerate" de stânci, epitete şi metafore! În buzunare, flutura, şi atunci, şi acum, vântul!

- Şi totuşi, de ce, după zece ani de la terminarea faculăţii, nu aţi dat examenul de licenţă?

- În timpul facultăţii, am fost remarcat de profesorii: Elvira Sorohan, Mihai Drăgan şi Constantin Parfene. Am pregătit pentru licenţă lucrarea "Natură şi eros la Eminescu", sub coordonarea regretatului profesor universitar Mihai Drăgan, care şi-a întrerupt viaţa, din nefericire, în anul 1993.

Amân, din varii şi încurcate motive, prezentarea licenţei. Între timp caut alt coordonator, nu al destinului, ci al lucrării în cauză. La întretăierea mileniului doi cu... următorul, "riscă" să-mi ia sub oblăduire universitară lucrarea pentru licenţă în litere, doamna profesor Noemi Bomher. Probabil că voi fi licenţiat, după... o mie de ani de la absolvirea Facultăţii de Litere! NU un veac,ci un mileniu de singurătate. Pentru mine! În 1982, m-am căsătorit cu învăţătoarea Doina Alupoaie. Repartizată la şcoala din satul meu natal, unde eu funcţionam, deja, ca profesor suplinitor de limba şi literatura română, încă din 1979.

Între 1983 şi 1989, pun la cale, împreună cu nevastă-mea,... cinci copii. Trei fete şi doi băieţi. La această oră, copiii se află pe următoarele trepte (ale destinului propriu): Diana-Mihaela, anul IV, Liceul Pedagogic Botoşani; Monica, anul III, acelaşi liceu; Marius-Ilie, anul I, Liceul "Demostene Botez", Truşeşti; Ioana-Loredana, clasa a VII-a, Şcoala Tudor Vladimirescu; Andrei-Victor,clasa a V-a,aceeaşi şcoală.

- De unde aveţi această pasiune arzătoare pentru scris şi literatură?

- Dragostea pentru literatură, pentru poezie în special, cred că îmi vine de la mama şi... un frate al bunicului din partea tatălui, un călugăr iubitor de buchie scrisă. Au urmat în ordine cronologică învăţătorii: Constansa şi Constantin Costânceanu, Dumitru Gheorghiţă. Apoi, profesorii de limba şi literatura română: Ioan Lăcătuşu, Cornelia Popa şi poetul Dumitru Ţiganiuc.

Un loc aparte pentru formarea gustului meu pentru literatură l-a avut Cenaclul de la Casa Corpului Didactic, condus cu dragoste şi competenţă de poetul şi profesorul Dumitru Ţiganiuc. Tot aici l-am întâlnit, licean fiind, şi pe poetul Mihai Munteanu.

Cam pe-atunci, are loc şi întâlnirea cu extraordinarul om şi poet Lucian Valea şi cu mai tinerii şi... "încăpăţânaţii" întru poezie - Gellu Dorian, Val Guraliuc, Constantin Bojescu, Lucian Alecsa, George Luca şi, bineînţeles, cu acel argint viu, metaforic vorbind, Emil Iordache!

- Într-un interviu anterior am pus o întrebare poetului şi prof. Mihai Munteanu, din Cordăreni, în legătură cu menirea dascălului de ţară. Cu ce se confruntă el în prezent?

- Menirea lui nu s-a schimbat, cred, de la... Ion Creangă încoace. Tot trebuie să ia acea bucăţică de humă, cu suflet, numită copil, şi să o poarte, modelând-o continuu, nestrivindu-i liniile proprii de forţă, către lumina viitorului. Viitor care, fiind tot de aur (ca pe vremea lui Eminescu!) e normal(!), aproape inaccesibil majorităţii copiilor de ţărani. Totuşi, să nu ne... întunecăm! Soarele raţiunii, încă, e deasupra orizontului! Al raţiunii şi al speranţei! Doamne-ajută!

- Trăind în mediul rural, cum reuşiţi să ţineţi pasul cu toate noutăţile de pe plan cultural şi literar?

- Pentru mine, viaţa la ţară nu este o întâmplare, o obligaţie profesională, ci este... o opţiune. Pentru sufletul meu de... Atlas (...rural?, nicidecum!), (între)ruperea contactului cu această viaţă ar însemna... moartea! Fizică şi... metafizică!

Viaţa la ţară, pentru mine, nu este un exil!

Iată, îi am aici, în bibliotecă, lângă mine, mereu, pe Urmuz, Aristotel, Kafka, Dinescu, Eliade, Eminescu, Shakespeare, Borges, Noica, Pleşu, Eugen Ionescu, Liiceanu ş.a.m.d. Şi, peste tot, nu pot scăpa de el!... Costel Zăgan!

Şi, încă ceva: facultatea deşi am "făcut-o" la fără frecvenţă, fiind şi căsătorit, având şi copii, fiind profesor suplinitor (cum sunt şi în prezent, fiind plătit ca atare), deşi am absolvit o facultate, neavând... patalamaua la mână, punga mi-e mai mult... goală. Aşa că nu am avut şi nu am niciun fel de motivaţie... financiară, pentru o asemenea opţiune, având - pe atunci - şi o jumătate de normă la C.A.P. (Cooperativa Agricolă de Producţie, pentru cei mai tineri) să-mi pot întreţine familia destul de numeroasă, deci facultatea nu a fost numai un... chin ontologic şi antologic, ci şi o voluptate axiologică! Zău!

Legătura cu exteriorul (eu fiind miezul destinului propriu şi personal) mi-a fost favorizată de cărţi şi reviste: Caiete botoşănene (Hyperion), Convorbiri Literare, Ateneu, România Literară, Luceafărul, SLAST, Familia,Steaua, Freamăt de codru, Poezia.

Pe plan literar, am debutat, ca orice poet de mai multe ori.

Mai întâi, în revista Liceului "A.T. Laurian", Botoşani, prin anii 1973-1974, apoi în ziarul judeţean Clopotul (1977). După aceea în Flacăra lui Adrian Păunescu, Familia, Caiete botoşănene.

În 1983, am luat Premiul revistei Steaua, la Festivalul de poezie "Poemele luminii"; în 1995, de asemenea, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Moldova, Iaşi, la Porni Luceafărul... Tot în 1995, îmi apare volumul "Poeme infracţionale", scris şi "manufacturat" în Penitenciarul Botoşani, unde,... singurătatea mea a hibernat un an şi jumătate, din motive, pardon, cauze, arhicunoscute şi... depăşite, din fericire!

Totuşi, nu pot trece cu vederea, din această perioadă, înfiinţarea revistei (cu circuit închis) "Caietele lui Cain", interviul pe care mi l-a luat revista Timpul (Iaşi), prin persoana lui Viorel Ilişoi: "Dacă vrei să scrii o poezie, cheamă-ţi avocatul!" (decembrie 1995), publicarea unei pagini "Poezii din închisoare", în revista Timpul, ianuarie 1996 şi un grupaj de poezii în revista Hyperion (Caiete botoşănene) nr.1-2, 1995, la rubrica "Poezia spaţiului concentraţionar."

- Când v-aţi apropiat de jurnalism?

- M-am apropiat când, liber fiind şi... şomer, am urmat aşa-numitele cursuri de iniţiere, susţinute, cu aplomb pedagogic, profesional şi... părintesc, de numiţii: Radu Câjvăneanu şi Lucia Olaru Nenati. Sus-numitele cursuri m-au îmbolnăvit pe viaţă de jurnalism, de patima de a scrie, nu numai poeme, ci şi Lecturi perpendiculare şi alte articole, în care îmi tăiam craca de sub picioarele... minciunii şi (im)posturii (im)personale. Aşa că am mai publicat prin: Colloquium (revista-meteor a lui Valerian Ţopa), Hyperion (Caiete botoşănene), Convorbiri Literare, Poezia, Jurnalul de dimineaţă, Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi. Altceva? Am revenit în învăţământ... în satul natal, după un ocol... postuniversitar pe la Botoşani.

- Alte gânduri?

- Am descoperit: inventemele, hipersonetele( cezeismele), lecturile perpendiculare şi braşovismele. Dar - atenţie! - nu le-aş fi descoperit, dacă nu le-aş fi inventat!

Şi, să nu uit (cum aş putea?): am gata pentru tipar un volum de hipersonete, intitulat "Ghinişor antishakespeare", şi un alt volum de poeme - "Hiperbole blitz". Volume ce-şi aşteaptă sponsorii cam demult.

Pentru edificarea cititorilor şi nu numai, ultimul hipersonet din "Ghinişor antishakespeare":

Finul lui Shakespeare

Zic zău lui Dumnezeu poete

zic zău te-ai întrecut pe tine

că nişte fumuri ai celeste

şi arzi cu flăcări mioritico-străine

Zic zău te-ai întrecut pe tine

ţi-