Iar te ții de tromboane
Costel Zăgan
EREZIA DE-A FI ULTIMUL OM
Copiii sunt poate ochii prin care Dumnezeu cercetează lumea Co
rinteni 13 cu 13 Nu înaintaţi totuşi Nu-i interzis viitorul nu-i ultima fundă
tură a condiţiei umane Hei Homo Sapiens mă auzi La stânga-mprejur e un
ordin Sigur că-mi amintesc Potopul a fost însă o invitaţie
NU UITA ADAME eu sunt dumnezeul tău cel de toate zilele
Nu doar o prăpastie cicălitoare
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Acest vers e de zăpadă
a-nceput de ieri să cadă
seamănă cu niște fulgi
pe care-n zadar îi smulgi
ningi și tu e foarte bine
ning și eu tăceri de dor
chiar în centrul nopților
ca să vezi ce se întâmplă
dau să zic îmi cade steaua
și pe cap îmi crește neaua
îmi umple pagina toată