Viața o excursie mortală
dragostea-i rană și leac
după start în pielea goală
restu-i un fleac
Costel Zăgan
Viața o excursie mortală
dragostea-i rană și leac
după start în pielea goală
restu-i un fleac
Costel Zăgan
Odată cu mine
universul îmbătrânește
versus
universul întinerește
odată cu tine
de ieri
până azi
au trecut ani lumină
de-ntuneric
cum
universu-i apolitic
zbor(i)
cu papucii tociți
de
versuri și bolovani
cu
aripile zdrelite
de
stânci și metafore
cu
vocea goală
târfa-târfelor
murmur(i)
munți și câmpii
sorb(i)
epitete strălimpezi
mă odihnesc/te odihnești
într-o
figură poetică
recitând
amintiri despre viitor
(nu mai spun
nimic
nici eu
nu
mă
cred)
Costel Zăgan
Unii conduc
cu
oala de noapte
în
cap
dirijabilul politic
plutește
prin no(r)i
chiar
din copilărie
PS
politica și prostia
nu se pensionează
însă
niciodată
Costel Zăgan
Citesc Biblia pe întuneric
verset după verset
lumina pătrunde
în
creierul meu
obsedat
de
viața și de moartea
lumii înconjurătoare
tăceri însângerate
ies pe fereastra mea
înroșind străzile
și
parcurile copilăriei
Azi
nu voi mai citi
nicio apocalipsă
Costel Zăgan